top of page

Refuzul școlar la copii - fobia de scoala

  • Poza scriitorului: Georgiana Mihailescu
    Georgiana Mihailescu
  • 20 oct.
  • 3 min de citit

Actualizată în: 9 nov.

Refuzul școlar

Refuzul școlar - fobia de scoala -se definește ca o dificultate a copilului sau adolescentului de a merge la școală din cauza unui distres emoțional intens.


Refuzul școlar - fobia de scoala - poate fi brusc sau progresiv, iar în majoritatea cazurilor copilul exprimă disconfort prin plâns, dureri fizice, agitație sau panică atunci când se apropie momentul plecării la școală.

Acest simptom nu reprezintă o tulburare în sine, ci poate apărea în cadrul mai multor patologii, precum:

  • anxietatea socială

  • anxietatea de separare

  • fobia școlară

  • tulburarea de anxietate generalizată

  • tulburarea de adaptare

  • tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD)

  • tulburarea de învățare (scris, citit, calcul matematic)


🧠 Anxietatea socială

Cele mai frecvente simptome sunt:

  • evitarea unor activități sau situații sociale, inclusiv vorbitul în fața altora;

  • dificultatea de a lega prietenii noi;

  • teama de a vorbi cu figuri autoritare (profesori, antrenori);

  • disconfort în a fi în centrul atenției;

  • îngrijorări legate de evaluarea negativă din partea celorlalți;

  • număr redus de prieteni și dificultate în a-și face prieteni noi;

  • refuzul de a merge la școală.


💬 Anxietatea de separare

Simptome frecvente:

  • vise sau coșmaruri despre separare;

  • refuzul de a dormi departe de casă;

  • refuzul de a merge la școală;

  • evitarea vizitelor la rude sau prieteni;

  • refuzul de a rămâne singur acasă ori cu alt îngrijitor;

  • teama de a fi răpit, rănit sau că persoana de atașament ar putea păți ceva în absența copilului;

  • simptome fizice (vărsături, diaree, dureri de stomac) la anticiparea separării.


🏫 Fobia de scoală

Face parte, alături de frica de întuneric, frica de insecte, animale, injecții sau boală, din categoria fobiilor specifice. Acestea se definesc printr-o teamă intensă și o evitare ca răspuns la o situație sau obiect specific. Predomină convingerea că acel obiect sau acea situație are potențial de a provoca vătămare personală.


🌿 Tulburarea de anxietate generalizată

Se caracterizează prin:

  • tendința de a se îngrijora excesiv și repetat cu privire la mai multe domenii (prieteni, performanță școlară, sănătate, familie, probleme minore);

  • căutarea frecventă de reasigurări din partea părinților sau a altor persoane;

  • evitarea știrilor negative, a situațiilor incerte și a greșelilor;

  • simptome fizice (insomnie, iritabilitate, tensiune).


💗 Tulburarea de adaptare

Manifestări frecvente:

  • simptome emoționale sau comportamentale ca răspuns la unul sau mai mulți factori de stres identificabili;

  • disconfort marcat și disproporționat față de intensitatea factorului de stres;

  • afectarea funcționării sociale sau școlare (scăderea performanței, retragere socială);

  • poate apărea după un deces, în cazul unei boli cronice sau la evenimente majore precum începerea școlii.


✏️ Tulburările de învățare

Dislexia

  • Cea mai frecventă dificultate de învățare.

  • Rezultă din deficite în procesarea fonologică.

  • Implică dificultăți în decodificarea și înțelegerea textelor citite.

  • Copilul poate evita cititul din frustrare.

Discalculia

  • Dificultatea de a efectua operații aritmetice.

  • Probleme în organizarea problemelor, finalizarea calculelor complexe și recunoașterea semnelor matematice.

Disgrafia

  • Scriere distorsionată, în ciuda unei instruiri adecvate.

  • Scris de mână ilizibil, erori frecvente de ortografie, gramatică și exprimare.

  • Dificultate în formularea ideilor în scris.


⚡ Tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD copii)

Principalele simptome includ:

Lipsa de atenție

  • greșeli din neatenție la școală sau în alte activități;

  • dificultate în a rămâne concentrat;

  • pare că nu ascultă când i se vorbește direct;

  • nu finalizează sarcinile;

  • dificultăți de organizare;

  • evitarea activităților ce necesită efort mental prelungit;

  • pierderea frecventă a obiectelor;

  • ușor distras de stimuli;

  • uită activitățile zilnice.

Hiperactivitate și impulsivitate

  • neliniște, mișcări frecvente ale mâinilor sau picioarelor;

  • se ridică de pe scaun în contexte nepotrivite;

  • aleargă sau se cațără în situații inadecvate;

  • incapabil să participe în activități liniștite;

  • vorbește excesiv;

  • întrerupe conversațiile;

  • intervine în activitatea altora.



Surse

2.      DSM 5-TR pag 69

4.      DSM 5-TR PAG 319



📍  Unde poți găsi sprijin





bottom of page