ADHD la copii: află ce este, cum se manifestă, ce tipuri există, simptomele principale și cum se face testul ADHD. Ghid complet pentru părinți
- Georgiana Mihailescu
- 13 nov.
- 6 min de citit
Ce este ADHD la copii
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este o tulburare de neurodezvoltare care se manifestă în copilărie prin dificultăți în menținerea atenției, impulsivitate și/sau hiperactivitate.
La copii, ADHD poate afecta performanțele școlare, relaționarea cu alți copii, comportamentul în familie sau în grupuri, organizarea și finalizarea sarcinilor.
Diagnosticarea presupune ca manifestările să fie persistente, să apară în copilărie și să afecteze funcționarea copilului în mai multe contexte (acasă, la școală, în timpul liber).
Este important de reținut că ADHD nu înseamnă doar „copilul agitat” sau „copilul care nu stă cuminte”, ci este o condiție cu impact semnificativ asupra vieții copilului dacă nu este recunoscută și gestionată.
De aceea, pentru părinți, educatori și medici este util să cunoască ce presupune exact ADHD la copii: clasificarea, simptomele-cheie și ce testare/diagnosticare există.
Clasificare – tipurile de ADHD la copii
Conform celor mai uzuale manuale de clasificare (între care manualul "Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM‑5))", ADHD la copii se poate prezenta în trei subtipuri/forme principale:
1. Tipul predominant cu deficit de atenție (neatent) – copilul are în principal dificultăți de concentrare, omite detalii, pare că „visează cu ochii deschiși”, evită sarcinile ce necesită efort de atenție susținută.
2. Tipul predominant hiperactiv-impulsiv – copilul manifestă mai ales comportamente de neliniște, alergare, agitație, nu stă locului, are dificultăți de inhibare („face înainte să se gândească”).
3. Tipul combinat – copilul prezintă atât simptome de neatenție cât și simptome de hiperactivitate/impulsivitate. Acesta este cel mai frecvent dintre cele trei forme.
Această clasificare este utilă pentru că permite conturarea specificului intervențiilor și ajustarea suportului: un copil cu forma predominantă neatentă va avea alt profil de dificultății (uită teme) decât unul hiperactiv-impulsiv (care poate să întrerupă mereu, să nu-și poată sta la bancă etc).
De asemenea, la fete ADHD tinde să fie mai des sub forma neatentă, ceea ce poate duce la sub diagnosticare.
Simptomele ADHD la copii
Pentru a identifica dacă un copil ar putea avea ADHD, este util să cunoaștem semnele-cheie. Este important însă să înțelegem că prezența unuia-două semne nu este suficientă pentru diagnostic – trebuie ca acestea să fie persistente, să apară în mai multe contexte (acasă, școală) și să afecteze funcționarea copilului.
Simptome de neatenție
copilul are dificultăți să acorde atenție la detalii sau face greșeli din neatenție la teme sau în activități.
pare că nu ascultă când i se vorbește direct.
pare că „visează” și se distrage ușor de la sarcini sau activități.
evită sau amână sarcinile care necesită efort mental susținut (ex: teme de lungă durată).
pierde obiecte necesare activităților (rechizite, jucării), este dezorganizat.
este ușor distras de stimuli externi sau are dificultăți să își mențină atenția în timpul unei activități.
Simptome de hiperactivitate/impulsivitate
copilul se mișcă excesiv: aleargă sau se cațără în locuri nepotrivite, are dificultăți să stea așezat când este cazul.
pare neliniștit, mereu în mișcare, bate din picioare sau se foșnește.
vorbește excesiv, întrerupe pe alții sau răspunde înainte să se termine întrebarea.
are dificultăți să aștepte rândul său sau să respecte regulile în jocuri/activități.
Impactul asupra copilului
Copiii cu ADHD pot avea dificultăți în activitățile școlare (teme neterminate, scăderea performanței, uitarea de materiale), relaționarea cu colegii (conflicte, impulsivitate, retragere), stima de sine scăzută și probleme în familie (frustrare, efort crescut al părinților).
În plus, simptomele trebuie să fie prezente într-un interval de timp semnificativ (de obicei minim 6 luni) și să nu fie explicabile de alți factori (ex: mutare, schimbare de școală, boală acută) pentru a putea pune discuția de ADHD.
Este util ca părinții și educatorii să observe dacă frecvența, intensitatea și persistența comportamentelor sunt mai pronunțate decât cele ale copiilor de aceeași vârstă și dacă se manifestă în mai multe medii (acasă, școală).
Test / evaluare pentru ADHD la copii- Ghid complet pentru părinți
Evaluarea pentru ADHD la copii este un proces complex, care presupune mai multe etape și instrumente standardizate. Nu există un singur test de sânge, RMN sau analiză medicală care să confirme diagnosticul — ADHD se stabilește prin evaluare clinică realizată de specialiști în psihiatrie pediatrică și psihologie clinică, pe baza observațiilor, chestionarelor și testelor psihologice.
Interviul clinic cu părinții și copilul
Primul pas este discuția detaliată cu părinții despre comportamentul copilului, istoricul de dezvoltare și mediul familial și școlar.
Se urmăresc aspecte precum:
vârsta la care au apărut primele semne (agitație, lipsă de concentrare, impulsivitate);
situațiile în care simptomele se manifestă (acasă, școală, loc de joacă);
impactul asupra performanței școlare și relațiilor sociale;
istoricul medical și psihologic al copilului și familiei.
Scopul interviului este de a stabili dacă simptomele sunt persistente, semnificative și prezente în mai multe contexte, așa cum cere diagnosticul conform criteriilor DSM-5.
Chestionare de evaluare comportamentală
Specialistul oferă chestionare standardizate părinților și cadrelor didactice, pentru a evalua frecvența și intensitatea simptomelor ADHD în contexte diferite.
Cele mai utilizate sunt:
Scala Conners (Conners Rating Scales–Revised / Conners 3)
Una dintre cele mai folosite scale internaționale pentru evaluarea ADHD la copii.
Există versiuni pentru părinți, profesori și adolescenți.
Evaluează atenția, hiperactivitatea, impulsivitatea, dar și alte domenii asociate (probleme de comportament, anxietate, tulburări de opoziție).
Oferă un profil numeric comparativ cu normele vârstei copilului.
ADHD Rating Scale IV / V
Scale bazate direct pe criteriile DSM-IV și DSM-5.
Evaluează separat neatenția și hiperactivitatea-impulsivitatea.
Utilizate frecvent pentru monitorizarea evoluției în timp (înainte și după intervenție).
CBCL – Child Behavior Checklist
Oferă o imagine mai largă asupra comportamentului copilului (emoțional, social, cognitiv).
Ajută la diferențierea ADHD de alte tulburări comportamentale sau afective.
Teste neuropsihologice
După completarea chestionarelor, se realizează testarea psihologică individuală, care evaluează funcțiile cognitive implicate în atenție, autocontrol și funcționare executivă.
Teste de inteligență și de învățare(ex: WISC-V – Wechsler Intelligence Scale for Children)
Ajută la identificarea eventualelor diferențe între potențialul cognitiv și performanța academică.
ADHD nu afectează inteligența, dar poate face ca un copil cu inteligență normală sau peste medie să aibă rezultate școlare slabe.
Observația comportamentală în cabinet sau la școală
Psihologul sau psihiatrul pediatric poate observa direct comportamentul copilului:
modul în care reacționează la cerințe și recompense;
capacitatea de a sta concentrat o perioadă;
nivelul de activitate motorie;
interacțiunea cu adultul și respectarea regulilor.
Această observație oferă informații valoroase despre comportamentele spontane, care pot fi diferite de cele raportate de părinți sau cadre didactice.
Evaluarea școlară și academică
Profesorii pot completa fișe de observație sau scale care descriu:
atenția în timpul orelor;
gradul de finalizare a sarcinilor;
impulsivitatea verbală și motorie;
relațiile cu colegii.
În unele cazuri, se pot analiza caietele, temele și notele pentru a observa pattern-uri de neatenție sau dezinvoltură.
Se urmărește dacă dificultățile sunt generale (în toate materiile) sau doar selective (de exemplu, doar la activități monotone).
Evaluarea emoțională și a comorbidităților
Deoarece ADHD poate coexista cu alte tulburări, evaluarea completă include și teste pentru:
anxietate (ex: SCARED, MASC),
depresie (ex: CDI),
tulburări de învățare (teste de citire, scriere, calcul),
tulburare de opoziție și sfidare (ODD),
tulburări de comportament sau tulburări de somn.
Identificarea acestor condiții este esențială pentru un plan terapeutic corect, deoarece tratamentul ADHD trebuie adaptat dacă există dificultăți emoționale sau de învățare asociate.
Interpretarea rezultatelor și stabilirea diagnosticului
Diagnosticul final este formulat de medicul psihiatru de copii și adolescenți, în colaborare cu psihologul clinician.
Acesta ia în calcul:
rezultatele testelor și chestionarelor,
observațiile directe,
istoricul de dezvoltare,
criteriile DSM-5 sau ICD-10/11.
Un copil poate fi diagnosticat cu ADHD tip combinat, tip predominant neatent sau tip predominant hiperactiv-impulsiv, în funcție de scorurile obținute și de profilul comportamental.
După testare – ce urmează?
Dacă evaluarea confirmă prezența ADHD, medicul va recomanda:
terapie comportamentală (pentru copil și familie);
intervenție psihologică pentru atenție și controlul impulsurilor;
adaptări școlare (timp suplimentar, pauze mai dese, feedback pozitiv);
tratament medicamentos (doar la recomandarea psihiatrului pediatric, dacă este necesar).
Scopul evaluării nu este doar diagnosticarea, ci și înțelegerea profilului individual al copilului, astfel încât sprijinul să fie personalizat.
Concluzie și apel la acțiune
ADHD la copii este o tulburare de neurodezvoltare destul de frecventă, dar care poate fi gestionată cu succes dacă este identificată la timp. Cunoașterea clară a ce este ADHD, a clasificării sale, a simptomelor și a metodei de testare/diagnoză este esențială pentru părinți, profesori și specialiști.
Dacă observi la copilul tău manifestări precum dificultăți de atenție persistente, impulsivitate, agitație excesivă sau un mix al acestora, și dacă aceste comportamente apar în mai multe contexte (acasă, la școală) și interferează cu modul lui de funcționare, atunci este recomandat să soliciți o evaluare la un medic de specialitate (psihiatrie pediatrică).
